Știrile fake: Când și dacă merită să lupți cu ele

Știrile fake nu sunt ceva nou în jurnalism. Mulți încă mai ținem minte expresia din limba rusă – “газетная утка”, termen venit de la belgieni sau nemți, dar care definește același tip de texte – inventate, neverificate și mincinoase – apărute în ziare. Dezvoltarea internetului și a rețelelor sociale a crescut eficiența dar și interesul pentru știrile false, ajungând să se creadă că acest fenomen a fost și este capabil să influențeze alegerile inclusiv în țări precum SUA.

Rolul știrilor false nu este neglijat nici în Republica Moldova: nici de cei care le folosesc, nici de cei care se apără de ele și nici de cei care încearcă să-l combată prin diferite programe și proiecte. Cel mai cunoscut caz de fake news în Republica Moldova, devenit deja clasic, este subiectul din campania electorală pentru prezidențialele din 2016, cu cei “30 de mii de sirieni”. Legenda era construită pe ideea că Maia Sandu ar fi avut o înțelegere cu cancelarul german Angela Merkel privind găzduirea a 30 mii de refugiați sirieni.

Când e cel mai potrivit să combați o știre fake, de ce “victimele” pornesc din poziție defavorizată, cum o persoană publică ar trebui să reacționeze și să se protejeze de acest gen de știri și de ce unele persoane publice abuzează de fenomenul știrilor false pentru a respinge informațiile care nu le convin? Încercăm să explicăm mai jos.

De ce o știre falsă lucrează bine ?

Pentru că de obicei apare ca știre cu mesaj simplu, care se citește ușor și captivant, în care predomină o tonalitate negativă, defăimătoare, de multe ori cu elemente de bârfă sau conspirație. Acest „buchet de virtuți” ajută informația să intre mai repede în mintea cititorilor. Cum, statistic, timpul pe care-l jertfește un cetățean ordinar pentru o știre este destul de mic, de cele mai multe mulțumindu-se să citească doar titlul, e ușor de presupus câți din cititori caută și pe alte surse dovezi sau confirmare. Și dacă luăm în calcul nivelul culturii, nu doar la moldoveni, dar în general, de a deosebi fake-ul de informația veridică, înțelegem de ce multe știri fake sunt distribuite larg pe internet, iar unele reușesc chiar să păcălească și instituții de presă respectabile. Nu vorbim aici de știrile care sunt distribuite “în mod forțat”.

De ce este greu de combătut o știre fake ?

Aici este cea mai mare problemă. Încercând să risipești zvonurile și să distrugi un mit nu prea are sens, or de cele mai multe ori faci mai rău. Cu cât mai mult încercăm să demontăm un mit, cu atât mai mulți oameni și cu atât mai des vor auzi de el și se va întipări în memoria lor. “Victima” oferă motiv de reluare a temei, iar repetarea frecventă reușește să insereze în mințile oamenilor mitul, prezentându-l ca autentic. Laureatul Nobel, Daniel Kahneman, spune că oamenii au o problemă serioasă între a deosebi ceva care le-a devenit familiar și ceva adevărat. Iar familiar devine ceva repetat de mai multe ori.

Mai este și disonanța cognitivă. Urmărind una și aceeași situație oamenii văd propria versiune a poveștii și filtrează datele în funcție de propriile convingeri și stereotipuri. Altfel spus, disonanța cognitivă ne face să evităm informația care nu corespunde cu ceea ce credem deja și să dăm importanță informației care ne confirmă credințele. De exemplu, în cazul știrii fake cu “30 de mii de sirieni”, dacă, de exemplu, Ion Popescu ține minte din știri că Maia Sandu s-a întâlnit și este susținută de Angela Merkel, dar mai ține minte cum presa o critica pe Angela Merkel pentru politica sa permisivă în privința refugiaților, atunci el va crede mai ușor fake-ul. Deci, e și mai greu să combați atunci când știrea fake este construită pe o teorie care poate fi plauzibilă pentru anumite categorii de oameni, dacă pun cap la cap anumiți factori ipotetici.

Și, cel mai important, un mit nu poate fi demontat în 3 fraze de text ușor și captivant, cum a fost știrea fake, pentru că analiza factologică poate fi încărcată de detalii, ceea ce face textul voluminos și greu de „digerat” de creierele ocupate cu altceva ale cititorilor și, în final, nu-l prea citește nimeni.

Când e momentul să combați o știre falsă ?

Atunci când sunt semne că poate ajunge sau a ajuns pe surse media credibile și influente. Este amuzat cum unii politicieni, inclusiv de la noi, reacționează la pamflete sau știri fake despre ei, care apar pe surse anonime și care n-au nici trafic și nici credibilitate. În aceste cazuri ei le fac mai degrabă un serviciu decât deserviciu celor care au lansat știrea fake. În cazul mitului cu “30 mii de sirieni”, a devenit o problemă pentru Maia Sandu în momentul când a fost difuzat de o televiziune cu acoperire națională și cu audiență mare, deși Maia Sandu reacționase la acest fals mai devreme cu 2 zile, la o dezbatere tv. Eforturile de demontare a miturilor, care intră în zona procedurilor de gestionare a situațiilor de criză, vrei nu vrei, “alimentează” subiectul și, cât de eficiente nu ar fi, oricum lasă urme asupra reputației.  Maia Sandu a combătut mitul fără a lăsa loc gol. A venit cu propria poveste despre studenții din știrile false despre refugiați sirieni însă, până la urmă, a făcut subiectul și mai popular.

Nu toate știrile catalogate false sunt false

Știrile sunt decente, sunt care interpretează și distorsionează informațiile, dar și cele care le inventează.  Însă, politicienii de multe ori numesc false toate știrile care nu le convin, chiar dacă unele din ele sunt curate sau puțin interpretează informația și conțin doar anumite elemente de dezinformare.

Este atât de mare influența știrilor fake?

Tim Harford, jurnalistul englez care a scris cartea “The Undercover Economist”, a vorbit în cadrul unei lecții la universitatea din Oxford, despre prejudiciul adus de știrile fake în campania electorală din SUA. Potrivit acestuia, cercetările din SUA au arătat că, într-adevăr, dacă te uiți la topul celor mai populare istorii din campania electorală, atunci observi mult fake. Dacă însă raportezi volumul știrilor false la volumul știrilor adevărate, situația nu arată atât de rău. El a spus că în 3 luni știrile false au fost distribuite de 38 de mln de ori, sau câte 420 de mii de distribuiri zilnic. Pentru comparație, Harford a luat varianta print a ziarului New York Times, care conține un număr mare de știri adevărate pe fiecare pagină, iar tirajul zilnic al acestui ziar este mai mare de 420 mii de exemplare.  El spune că în opinia cercetătorilor americani impact ar fi fost dacă o singură știre fake era egală ca efect cu 36 de campanii la TV, lucru puțin probabil. De asemenea, cercetătorii au demonstrat că alegătorul tipic a putut să memorizeze aproximativ o știre fake, și nu este cert faptul că el a crezut-o.

În ce măsură subiectul fake cu sirienii a influențat alegerile din 2016 din Republica Moldova nu se știe, nu a măsurat nimeni. Dar tema nu a dominat discursul electoral și, poate, nu ar fi crescut în intensitate dacă Maia Sandu nu intra în joc.

Cum să ne păzim de știrile false ?

În cazul persoanelor publice – să evalueze potrivit situația și să reacționeze atunci când știrea are potențial de a fi crezută de un număr mai mare de oameni sau când ajunge pe surse media relevante. Și în acest caz să țină minte că o informație negativă trebuie combătută cu 6 informații pozitive sau cu o versiune proprie a poveștii, or informația negativă se memorizează de câteva ori mai repede ca decât una pozitivă. Altfel spus, să nu lase vacuum informațional, pentru că, psihologul austriac Fritz Heider a demonstrat încă în anii ‘40 ai secolului trecut că oamenii simt nevoia de povești, iar dacă nu le au, le inventează.

Autor: Politruk.md