Patru ani de mandat al actualului Parlament în 10 mii de semne

Astăzi se împlinesc patru ani de la alegerile parlamentare din Republica Moldova, timp în care în Legislativul de la Chișinău au existat patru coaliții majoritare și au fost formate trei guverne. Mandatul actualului Parlament a coincis și cu criza legată de cea mai mare fraudă bancară din istoria Republicii Moldova, dar și cu schimbări politice importante precum revenirea la alegerea șefului statului prin vot direct de către cetățeni și modificarea sistemului electoral.  De asemenea, în mandatul actualului Legislativ, așa-numitul fenomen al „migrației politice” a atins cote impresionante, încât aproximativ jumătate din deputații aleși și-au părăsit fracțiunile, unii aderând la altele, iar alții creând un grup parlamentar nou. Relațiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, în special pe final de mandat, s-au înrăutățit considerabil, iar contactele Legislativului și Guvernului cu Federația Rusă sunt practic inexistente.

Anul celor cinci prim-miniștri

Cinci partide au acces în Parlament după alegerile din 30 noiembrie 2014 – PSRM – 25 de mandate, PLDM – 23, PCRM – 21, PDM – 19 și PL – 13 deputați. PLDM, PDM și PL obțineau o nouă majoritate, la fel ca după ultimele două scrutine precedente, și aveau o nouă șansă să formeze încă o coaliție de centru dreapta, o Alianță pentru Integrare Europeană 3, așa cum și prognozau mulți. Dar n-a fost să fie așa. Negocierile s-au împotmolit. Oficial, din cauza solicitării liberalilor privind numirea unui procuror european. Între timp, se făceau tot mai vizibile consecințele „furtului miliardului”: tot mai multe informații „strecurate” în presă, declarații cu apropouri ale unor politicieni, în paralel cu devalorizarea leului și, respectiv, creșterea prețurilor. Situația de pe piața valutară se destabiliza de la o zi la alta, iar de la sfârșitul primei decade a lunii februarie băncile și casele de schimb nu mai vindeau valută, iar leul se depreciase în raport cu dolarul aproape de două ori.

În aceste condiții, PLDM și PDM au decis formarea unui guvern minoritar, în frunte cu Chiril Gaburici, susținut  de Partidul Comuniștilor și votat de Parlament la 18 februarie 2015. Chiar a doua zi a reapărut valuta pe piață, iar puterea de cumpărare a leului a crescut și, chiar dacă nu a revenit la cotele de până la criză, timp de aproape patru ani se menține la un nivel relativ constant.

Guvernul minoritar Gaburici însă nu a durat mult, deoarece către mijlocul lui iunie, la scurt timp după ce împlinise 100 de zile de mandat, Chiril Gaburici a demisionat. Aparent din cauza unui scandal cu privire la veridicitatea diplomelor sale de studii. Scandal provocat în special de deputați liberali, care imediat după demisie intră în negocieri cu PLDM și PDM pentru formarea unui nou Guvern. De această dată majoritar.

PLDM, ca, aparent, principala forță politică din viitoarea coaliție, o propune pe Maia Sandu la funcția de premier, care este criticată deschis de PL, în timp ce PDM doar „lasă se se înțeleagă” că nu-i prea convine candidatura. Până la urmă, cele trei partide formează AIE III și votează la 30 iulie Guvernul condus de liberal-democratul Valeriu Streleț.  

Dar istoria acestuia a fost și mai scurtă, fiind demis prin moțiune de cenzură la 29 octombrie, la două săptămâni după ce liderul PLDM, Vlad Filat, a fost reținut și apoi arestat, fiind acuzat de acțiuni de corupție, având tangență cu fraudele bancare, în urma unui autodenunț depus de primarul de Orhei Ilan Șor.

Cel mai stabil mandat de premier, cel puțin din punct de vedere temporal, l-a avut Pavel Filip, ales la 20 ianuarie 2016 și care este în exercițiu și în prezent.

Totuși, 2015, a intrat în istorie ca „anul celor 5 premieri” – Iurie Leancă (demisionar), până la 18 februarie, Chiril Gaburici (18 februarie – 12 iunie), Natalia Gherman (interimar, 12 iunie – 30 iulie), Valeriu Streleț (30 iulie – 29 octombrie) și Gheorghe Brega (interimar, 29 octombrie – 20 ianuarie 2016).

Mandatul celor patru coaliții

Scenariul a fost cam același și în Parlament. În decurs de patru ani s-au perindat patru coaliții. Prima, minoritară, formată din PLDM și PDM a durat cam jumătate de an, după care a fost formată AIE III împreună cu PL. Aceasta s-a desființat de facto în octombrie, după reținerea lui Vlad Filat și demiterea Guvernului Streleț, dar de jure a mai durat cam până către sfârșitului anului, când un grup de deputați PLDM au anunțat că sunt gata să susțină un guvern propus de PDM. Între timp, și 14 deputați comuniști își părăsiră fracțiunea și erau gata să voteze un Guvern PDM. Acesta a fost Guvernul Filip, sau „Guvernul nocturn”, cum a mai fost botezat, votat la 20 ianuarie 2016.

Noua coaliție, fără un nume distinct, a rezistat până la sfârșitul lunii mai 2017, când relațiile dintre PDM și PL s-au antagonizat, mai ales după reținerea prim-vicepreședintelui liberal, primarul de atunci al Chișinăului,  Dorin Chirtoacă.

Între timp, foștii comuniști din Parlament aderaseră la PDM, iar majoritatea foștilor PLDM-ști își creaseră propriul grup parlamentar, în jurul fostului premier Iurie Leancă – cel popular european.

După plecarea liberalilor, a fost anunțată majoritatea parlamentară formată din PDM și deputații PPEM. Totuși, s-a discutat mult că, de facto, cel puțin pe anumite subiecte, cum a fost votul mixt, a existat și o coaliție informală la care au participat și socialiștii.

Migrația politică în Parlament, un fenomen întâlnit în toate mandatele de până acum, a atins cote mult mai mari în actualul Legislativ. Astfel, la sfârșit de mandat, PLDM, care a intrat cu 23 de deputați a rămas cu 5, PCRM din 21 – cu 6, PL – de la 13 la 4. În schimb, numărul deputaților PDM a crescut de la 19 la 42. Singura fracțiune care practic nu a fost afectată de acest fenomen a fost cea socialistă – a intrat cu 25 de deputați și își încheie mandatul cu 24.

Mandatul miliardului furat…

Frauda de proporții din sistemul bancar, produsă în mare parte la sfârșitul anului 2014 este, probabil, principalul stigmat al mandatului actualului Parlament. Cine, cu cine și pentru cine, probabil vor rămâne întrebări fără răspuns, la fel ca protestele violente din aprilie 2009. Cert este că practic toate cele mai importante evenimente care s-au produs în acești patru ani, după ultimele alegeri parlamentare, au purtat amprenta „miliardului”.

…al protestelor non-stop…

Inclusiv protestele. În special cele din 2015. Pornite din primăvară, inițial săptămânal, ca în toamnă să ajungă la apogeul de zeci de mii de oameni și să dureze non-stop timp de câteva luni. Au fost reluate în amploare odată cu intenția eșuată a liderului PDM Vlad Plahotniuc de a deveni prim-ministru și cu numirea Guvernului Filip, apoi reluate sporadic. Au revenit în forță după invalidarea alegerilor din Chișinău câștigate de liderul PPDA, Andrei Năstase, politician care și-a câștigat ratingul prin acțiuni de protest.

..al președintelui ales de popor…

În martie 2016, în contextul în care mișcarea protestatară colecta semnături pentru revenirea la alegerea președintelui de popor, Curtea Constituțională decide revenirea la această procedură, anulând o parte din modificările constituționale din 2000. La 13 noiembrie, liderul socialiștilor de atunci, Igor Dodon, este ales președinte, învingând-o în turul doi pe președinta PAS, Maia Sandu.

… al votului mixt…

În iulie 2017, cu voturile PSRM, PDM și grupului PPEM, Parlamentul schimbă sistemul electoral proporțional existent din 1994, pe cel mixt, care presupune că 51 de deputați vor fi aleși în circumscripții uninominale, iar 50, în continuare, pe liste de partid. Inițial, PDM propusese ca toți deputații să fie aleși pe circumscripții.

… și al primarului invalidat

În iunie 2018, unul din liderii opoziției de dreapta, Andrei Năstase, a învins la alegerile locale noi din municipiul Chișinău. Dar rezultatele alegerilor au fost invalidate de justiție, invocându-se faptul că cei doi concurenți electorali din turul doi (Andrei Năstase și socialistul Ion Ceban) au făcut agitație electorală în ziua alegerilor.

UE nu (mai) crede lacrimilor

Ultimele două evenimente – votul mixt și anularea alegerilor –, împreună cu trenarea reformelor în justiție, combaterea corupției și investigarea fraudei bancare, au condus la deteriorarea relațiilor guvernării de la Chișinău, care se declară pro-europeană cu Bruxelles-ul. Un program de asistență macrofinanciară în valoare de 100 de milioane de euro a fost sistat, iar un raport recent al Parlamentului European este considerat unul din cele mai critice la adresa Republicii Moldova, cel puțin din ultimul deceniu.

Dar alții (mai) cred

În schimb, guvernarea de la Chișinău a reușit să mențină relații bune cu Ucraina, România, Turcia și, cel puțin aparent cu SUA. Washingtonul, destul de critic la un moment dat, a devenit mai maleabil după ce guvernarea a cedat teritoriul fostului Stadion Republican pentru construcția ambasadei americane.

Moscova – любит не любит?

Guvernarea de la Chișinău, cel puțin oficial, a „ars podurile” cu Moscova: 5 diplomați ruși expulzați, fostul vicepremier Rogozin declarat persona non-grata, rezoluția ONU privind retragerea armatei ruse, condamnarea deschisă a Rusiei pentru incidentul naval din strâmtoarea Kerci – sunt acțiuni pe care nu și le-a permis nicio guvernare de până acum. În schimb, președintele Igor Dodon, prin vizitele dese la Moscova și declarațiile filo-ruse, menține cumva balanța. Pare straniu că Moscova nu și-a scos „arsenalul greu”, pe care la sigur îl deține, pentru a răspunde „tiradei” de la Chișinău.

***

Într-un final, cei patru ani de mandat ai actualului Parlament au schimbat multe în clasa politică moldovenească. Partidul Comuniștilor, aflat la guvernare opt ani și în calitate de „vioara întâia” alți opt și-a pierdut total valoarea. La fel ca PLDM și PL, participante la actul guvernării după 2009. Partidul lui Renato Usatîi, pe val în 2014, a devenit practic inexistent. În schimb, PDM a obținut rolul de practic singurul partid aflat la guvernare și, probabil, forța care va decide încotro va înclina balanța și după următoarele alegeri. Iar PSRM pornește drept favorit la alegerile parlamentare din februarie 2019. Pe dreapta politică au crescut două forțe noi – PPDA și PAS, care însă, nu dau dovadă de suficientă putere pentru a prelua guvernarea după alegeri.

Autor: Politruk.md